Va salut, Sunt nou pe acest (pe acest gen de) forum si as dori in acest topic sa imi expun povestea, constient fiind ca, personal, nu prea am unde altundeva sa o fac si sa gasesc intelegere cum numai cei patiti pot simti. Poate sa faca la fel oricine in aceasta conversatie, nu intentionez sa fie una strict personala. O sa incerc sa fiu cat mai succint posibil dar fara sa uit detalii "picante". Inceputurile au fost candva intr-o zi de sambata, primavara lui 2015. M-am trezit de dimineata (era de fapt vreo 12) cu o durere enervanta in varful degetului mic de la o mana. Nu am dat prea mare importanta, dat fiind faptul ca mai patisem sa mi-l lovesc inexplicabil in somn. Zilele trec, durerea rezista. Ba chiar se muta la acelasi deget de la cealalta mana. Treaba devine suspecta si ma decid sa intreb medicul de familie, care imi scrie niste MagneB6. Iau "tratamentul" si ... surpriza: in cateva zile nu mai am putere in maini nici cat sa tin calumea un pix. Urmeaza vizita la neurolog, cumva considerand ca am ceva probleme serioase la coloana cervicala, poate chiar o hernie de disc (chiar cu o seara inainte de acea sambata fatidica in care a inceput totul, mi-a troznit serios gatul cand l-am rasucit). Dupa un control specific si o detaliere din partea mea a ceea ce ma supara, medicul imi recomanda o baterie de analize, o examinare RMN la coloana cervicala si ceva tratament antiinflamator si pentru durere. Tin minte si acuma ca in noaptea de dinaintea analizelor si RMN-ului nu am avut somn deloc, speriat fiind ca o sa am de trecut printr-o operatie complicata. Cat de tare urma sa ma insel si cat de tare imi doresc acuma sa fi fost doar atat de simplu...o operatie. In acea dimineata in drum spre spital, timpul nu avea rabdare asa ca am incercat sa grabesc pasul. Nu mica mi-a fost mirararea cand am constientizat ca picioarele nu ma mai asculta, sunt rigide si mult mai lente decat de obicei. Ba parca ma incerca si o senzatie de arsura pe toata suprafata pielii pe masura ce deveneam tot mai transpirat si incins de la straniul "efort" de a merge pe doua picioare, pe trotuarul drept si uscat. Dupa ce am rezolvat cu toate, pe la ora pranzului, in drum spre a lua masa, am auzit o pocnitura puternica in urechea stanga urmata de... liniste. Prea multa. In decurs de cateva zeci de minute am reinceput sa aud cu ea cam pe jumatate. In schimb, un tiuit puternic si constant, care nu ma lasa nici sa adorm, si-a facut culcus si nu a mai plecat multe luni de zile. Intors la medic cu rezultatele si noile simptome, era clar din toate ca cervicala mea nu are nimic. In schimb omul era preocupat de un simptom atipic pe care il prezentam: slabe si raspandite contractii musculare involuntare, specifice unei boli infinit mai grave. Desi nu mi-a spus direct el suspecta ca as putea avea Scleroza Laterala. A fost un soc infinit mai mare decat cand am citit prima data despre Scleroza Multipla care, poate sau nu sa fie debilitanta. Am fost trimis la un alt neurolog, venit saptamanal si doar pentru cateva ore de la Cluj, sa imi faca un EMG. Spre usurarea mea, nervii mei perifierici erau OK. Am discutat si cu dansul despre restul simptomelor si mi-a recomandat un RMN cranian. "Rare si punctiforme leziuni demielinizante" scria cu un font BOLD-uit, pe o coala A4 pentru care platisem bani grei din buzunarul propriu. Macar aveam o prima confirmare incotro ma indrept. Doctorul mi-a recomandat o repetare a examenului peste cateva luni si o cura de vitamine si alte paliative. Diagnosticul a ramas pana in prezent la stadiul de "SM in observatie; Sindrom piramidal". Din motive specifice romanesti nu am mai avut ocazia sa repet acel RMN desi au trecut deja peste 2 ani. Poate anul asta... De tratament inca nici nu poate fi vorba. In calatoria asta nebuna am trecut prin majoritatea simptomelor posibile: vaz, auz, forta si dexteritate in maini, mers, gust, memorie, concentrare, miros; toate mi-au fost afectate in diferite masuri si si-au revenit cu timpul. Au fost zile in care nici sa citesc nu mai stiam/puteam. O previziune sumbra a ceea ce imi poate aduce viitorul. Motiv pentru care, am decis sa aman pe cat posibil sa stau de vorba cu familia despre ceea ce colcaie inauntrul meu. Din toate acestea am invatat ca trebuie pretuit mult mai mult timpul si in special prezentul. Am decis sa aduc in prezent lucruri planificate pentru mai tarziu. Mi-am "stricat" economiile si mi-am luat motocicleta, am inceput sa invat sa cant la chitara, am inceput sa depun mai mult efort pentru finalizarea unor proiecte personale samd. Ar mai fi multe dar nu vreau sa plictisec :)